Mituri despre creier pe care ar trebui să nu le mai crezi

Conţinând aproximativ 100 de miliarde de neuroni, creierul este cea mai complexă structură a corpului uman. Pentru că misterele sale au început să fie elucidate abia începând cu secolul al XVII-lea, încă există o serie de credințe false în legătură cu acesta.

Fiecare neuron poate crea minimum 1.000 de legături, astfel că într-un creier pot exista 100.000.000.000.000 de conexiuni neuronale. De asemenea, neuronii din creier pot transmite în fiecare secundă până la 1.000 de semnale electrice, viteza cu care aceste impulsuri se deplasează fiind uneori de 400 de kilometri pe oră.

Folosim doar 10% din creier

Unul dintre cele mai populare mituri se referă la proporția în care îl folosim, mulți oameni crezând că ne oprim la 10%. Studiile istorice arată că acest mit a fost conceput la sfârşitul secolului al XIX-lea, afirmaţia fiind folosită în diferite broşuri şi reclame ce promiteau potenţialilor clienţi şansa de a folosi părţile neaccesate ale creierului, devenind astfel mai inteligenţi şi mai înţelepţi.

Un alt moment cheie în răspândirea acestei credinţe false despre creier îi este atribuit lui Albert Einstein. Se presupune că un jurnalist l-ar fi întrebat pe omul de ştiinţă care este secretul inteligenţei sale, iar acesta i-ar fi spus că oamenii îşi folosesc doar o mică parte din potenţialul creierului lor, pe când el foloseşte ceva mai mult. Chiar dacă arhivele nu confirmă că acest interviu ar fi avut loc vreodată, legenda sa a permis răspândirea mitului.

Succesul acestui mit se datorează parţial dorinţei oamenilor de a depăşi limitele inerente corpului uman. De aceea, el a fost folosit în numeroase campanii publicitare ce au contribuit la rândul lor la răspândirea acestui neadevăr. Acest mit a stat inclusiv la baza thrillerului Limitless, în care un medicament îi permite protagonistului să-şi folosească 100% din creier şi să beneficieze de capacităţi de concentrare şi memorie ieşite din comun.

În ciuda răspândirii mitului, cercetătorii au explicat de câteva decenii că este improbabil să fie adevărat: ţinând cont de faptul că 20% din energia corpului este consumată de creier, e greu de crezut că folosim doar 10% din capacităţile sale. Selecţia naturală ar fi dus la dispariţia fiinţelor care consumă energie ineficient, pentru a alimenta ţesuturi inactive.

Mai mult, cercetările efectuate asupra persoanelor care au suferit vătămări ale creierului (veterani de război şi persoane cu afecţiuni mentale) au arătat că abilităţile şi comportamentul acestora sunt puternic influenţate de traumele suferite, indiferent de zonele afectate din creier.

Progresul ştiinţific realizat în domeniul imagisticii cerebrale a eliminat în totalitate posibilitatea ca acest mit să fie adevărat. Folosind aparate de imagistică prin rezonanţă magnetică funcţională (fMRI), cercetătorii au putut observa că oamenii folosesc mai mult de 10% din creier chiar şi atunci când fac gesturi banale, precum strângerea degetelor în pumn. „Imagistica funcţională ne-a arătat că există foarte puţine elemente ale creierului care să nu fie activate la un moment dat”, explică profesorul Sophie Scott de la Institutul de Ştiinţe Cognitive din cadrul University College London. Chiar dacă nu folosim toate părţile creierului simultan, imagistica cerebrală a arătat că, de-a lungul unei perioade de 24 de ore, oamenii activează toate zonele creierului.

O afirmaţie mai apropiată de adevăr, spun specialiştii, este aceea că înţelegem doar 10% din modul în care funcţionează creierul.

Emisfera stângă e responsabilă pentru logică, iar cea dreaptă pentru creativitate

Creierul este împărţit în două emisfere ce funcţionează diferit. Spre exemplu, emisfera stângă domină atunci când este vorba de procesarea limbajului, pe când cea dreaptă este mult mai implicată în procesarea emoţiilor. De multe ori, însă, aceste diferenţe dintre cele două emisfere sunt exagerate, astfel că în ultimii ani s-a răspândit ideea că persoanele mai creative şi mai intuitive îşi folosesc mai mult partea dreaptă a creierului, pe când cele mai logice şi mai aplecate spre raţionalitate se bazează mai mult pe emisfera stângă. De multe ori, cei ce răspândesc acest mit afirmă că oamenii ar deveni mai înţelepţi dacă ar învăţa să folosească la maximum potenţialul ambelor emisfere.

Oamenii de ştiinţă afirmă că mitul acesta este departe de adevăr. Oamenii diferă, într-adevăr, în ceea ce priveşte capacităţile cognitive, însă acest lucru nu înseamnă că îşi folosesc o parte de creier mai mult decât pe cealaltă. Cele două emisfere comunică prin formaţiunea corpus callosum, fiind vorba despre o complementaritate în funcţionarea lor, nu de o concurenţă.

În ciuda faptului că există o lateralizare a funcţiilor în cele două emisfere, cercetătorii subliniază că există mult mai multe asemănări decât diferenţe între acestea. De asemenea, pentru ca un om să-şi piardă pe deplin anumite facultăţi mintale, dovezile medicale arată că este necesară vătămarea zonei responsabile în ambele emisfere. Aşadar, cele două emisfere prezintă diferenţe, însă conceptul de „emisferă dominantă” ce poate explica personalitatea unui om nu este decât un mit rezultat dintr-o simplificare.

Creierul masculin învață diferit față de cel feminin

Un alt mit vizează diferența dintre sexe. Într-adevăr, există diferențe majore între modul în care funcționează creierul unui bărbat și cel în care funcționează al unei femei. Nicio cercetare științifică, însă, nu a scos la iveală o diferență considerabilă în modul în care se conectează rețelele de neuroni când învățăm lucruri noi, notează Scientific American.

„De-a lungul istoriei, explicaţiile de natură biologică au fost utilizate ca adevărate arme pentru a explica şi pentru a menţine diferenţele de natură socială. În epoca victoriană, savanţii acelor vremuri au sugerat că femeile gândesc cu o altă parte a creierului decât bărbaţii. În anii 1950, ei au venit cu ideea potrivit căreia gândirea inferioară a femeilor este controlată de hormonii acestora. În prezent, se vehiculează ideea că bărbaţii şi femeile ar avea structuri cerebrale diferite, însă nu există nicio dovadă ştiinţifică pentru niciuna dintre aceste teorii”, a explicat o cercetătoare britanică.

Nu poți învăța două limbi în același timp

De asemenea, un alt mit pretinde că nu poți învăța două limbi în același timp, mai ales în copilărie. Motivul principal ar fi faptul că există riscul să amesteci cunoștințele, ceea ce sugerează că diferite zone ale creierului ar concura pentru resurse. În realitate, nu există dovezi științifice care să demonstreze teoria asta. Funcționează la fel ca în cazul învățării de orice fel.

Pe de altă parte, e adevărat că adulții învaţă limbile străine cu mai mare dificultate decât copiii, dar nu lipsa de strădanie este problema, ci dimpotrivă, strădania în exces. Explicaţia constă în faptul că adulţii şi copiii folosesc sisteme de învăţare diferite.

Oamenii au două mecanisme de memorare care influenţează învăţarea: unul este memoria declarativă (care se referă la cunoaşterea unor noţiuni de bază, precum fapte, sau cuvinte din vocabularul unei limbi străine) şi memoria procedurală, ce intră în acţiunea când oamenii învaţă deprinderi şi abilităţi, precum mersul pe bicicletă. În mare măsură, acest tip de învăţare are loc în mod inconştient, scriu cei de la Descoperă.

Pentru învăţarea regulilor gramaticale ale unoi limbi străine, oamenii folosesc memoria procedurală, care se dezvoltă mai devreme în cursul vieţii. Sistemul declarativ, care intervine în învăţarea vocabularului, are nevoie de mai mult timp pentru a se dezvolta. Astfel, la copii, într-o anumită etapă a vieţii, este bine dezvoltat sistemul procedural, dar nu şi cel  declarativ. De aceea, ei pot folosi memoria procedurală fără a fi distraşi de procesele memoriei declarative şi, astfel, învaţă mai uşor gramatica limbilor străine.

Muzica clasică te face mai deștept

Un alt mit referitor la creierul uman este acela că muzica lui Mozart contribuie la dezvoltarea cognitivă a bebeluşilor, făcându-i mai inteligenţi decât ar fi fost în mod normal. Cu ajutorul acestei credințe populare, s-a dezvoltat compania Baby Einstein, care a obţinut profituri de milioane de dolari din vânzarea de pachete speciale de cărţi şi CD-uri destinate părinţilor care îşi doresc copii mai isteţi.

Acest mit îşi are originile într-un studiu efectuat în anii ‘50 de un specialist ORL, conform căruia pacienţii cu probleme de auz şi de vorbire prezintă îmbunătăţiri semnificative ale sănătăţii atunci când ascultă muzica lui Mozart. Apoi, un studiu realizat în anii ’90 pe un grup de studenţi americani a sugerat că persoanele care au ascultat 10 minute muzica lui Mozart înainte de un test IQ prezentau rezultate îmbunătăţite, obţinând, în medie, opt puncte în plus.

În scurt timp, mesajul a fost răspândit cu ajutorul mass-media înainte ca alte studii să poată infirma sau confirma descoperirea. Cercetările ulterioare au relevat că, atunci când oamenii ascultă orice tip de muzică ritmată înainte de un test de gândire, sunt mai operativi şi mai entuziasmaţi, ceea ce creează condiţiile pentru un rezultat mai bun. Aceste studii nu au fost popularizate, astfel că mitul muzicii lui Mozart a continuat să se răspândească, aducând un profit semnificativ companiilor care au ştiut să speculeze legenda.